Norme privind emiterea facturii in vigoare de la 1 ianuarie 2010

In Monitorul Oficial nr. 689 / 2009 a fost publicata OUG nr. 109 / 2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Aceasta ordonanta a modificat Codul Fiscal incepand cu data de 1 ianuarie 2010, inclusiv normele privind facturarea prevazute la art. 155 din Codul Fiscal.

Potrivit art. 155 din Codul Fiscal persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a TVA, conform art. 141 alin. (1) si (2) din Codul Fiscal, trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al TVA, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa. De asemenea, persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar pentru suma avansurilor incasate in legatura cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a incasat avansurile, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.

Totodata, persoana inregistrata conform art. 153 din Codul Fiscal trebuie sa autofactureze, in termenul prevazut mai sus de 15 zile, fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii catre sine.

Persoana impozabila va emite o factura, in termenul stabilit mai sus, pentru fiecare vanzare la distanta pe care a efectuat-o, in conditiile art. 132 alin. (2) din Codul Fiscal.

Persoana impozabila va emite o autofactura in termenul stabilit mai sus, pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat in alt stat membru, in conditiile art. 128 alin. (10) din Codul Fiscal si pentru fiecare achizitie intracomunitara efectuata in Romania in conditiile stabilite la art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal.

Factura cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele informatii:

• numarul de ordine, in baza uneia sau mai multor serii, care identifica factura in mod unic;
• data emiterii facturii;
• data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data incasarii unui avans, in masura in care aceasta data difera de data emiterii facturii;
• denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA sau, dupa caz, codul de identificare fiscala, ale persoanei impozabile care emite factura;
• denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit in Romania si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;
• denumirea/numele si adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA sau codul de identificare fiscala ale beneficiarului, daca acesta este o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila;
• denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit in Romania si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;
• denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum si particularitatile prevazute la art. 125^1 alin. (3) in definirea bunurilor, in cazul livrarii intracomunitare de mijloace de transport noi;
• baza de impozitare a bunurilor si serviciilor sau, dupa caz, avansurile facturate, pentru fiecare cota, scutire sau operatiune netaxabila, pretul unitar, exclusiv taxa, precum si rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret;
• indicarea cotei de taxa aplicate si a sumei taxei colectate, exprimate in lei, in functie de cotele taxei;
• in cazul in care nu se datoreaza taxa, trimiterea la dispozitiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice alta mentiune din care sa rezulte ca livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversa;
• in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, trimiterea la art. 152^1 din Codul Fiscal, la art. 306 din Directiva 112 sau orice alta referinta care sa indice faptul ca a fost aplicat regimul special;
• daca se aplica unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de arta, obiecte de colectie si antichitati, trimiterea la art. 152^2 din Codul Fiscal, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice alta referinta care sa indice faptul ca a fost aplicat unul dintre regimurile respective;
• o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune.

Totodata, semnarea si stampilarea facturilor nu sunt obligatorii.

Prin derogare de la prevderile de mai sus si fara sa contravina altor prevederi, persoana impozabila este scutita de obligatia emiterii facturii, pentru urmatoarele operatiuni, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura:

a) transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor;
b) livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;

Astfel OUG nr. 109 / 2009 abroga prevederea potrivit careia persoana impozabila este scutita de la obligatia de a emitere a facturii pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contineau cel putin informatiile prevazute ca obligatorii pentru factura.

Prin norme se stabilesc conditiile in care:

a) se poate intocmi o factura centralizatoare pentru mai multe livrari separate de bunuri sau prestari separate de servicii;
b) se pot emite facturi de catre cumparator sau client in numele si in contul furnizorului/prestatorului;
c) se pot transmite facturi prin mijloace electronice;
d) se pot emite facturi de catre un tert in numele si in contul furnizorului/prestatorului;
e) se pot pastra facturile intr-un anumit loc.

De asemenea prin exceptie de la dispozitiile de mai sus, se pot intocmi facturi simplificate in cazurile stabilite prin norme. Indiferent de situatie, trebuie ca facturile emise in sistem simplificat sa contina cel putin urmatoarele informatii:

a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile emitente;
c) identificarea tipurilor de bunuri si servicii furnizate;
d) suma taxei de achitat sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia.

Orice document sau mesaj care modifica si care se refera in mod specific si fara ambiguitati la factura initiala va fi tratat ca o factura. Romania va accepta documentele sau mesajele pe suport hartie ori in forma electronica drept facturi, daca acestea indeplinesc conditiile prevazute de articolul 155 din Codul Fiscal.

In situatia in care pachete care contin mai multe facturi sunt transmise sau puse la dispozitie aceluiasi destinatar prin mijloace electronice, informatiile care sunt comune facturilor individuale pot fi mentionate o singura data, cu conditia ca acestea sa fie accesibile pentru fiecare factura.

Sursa: expertizacontabila.ro, 1 martie 2010